articol preluat de la OMI Newsletter
| Am fost la o conferinţă de presă a PDL Brăila. Era Constantin Dumitriu şi Balkan în capul mesei înconjuraţi de o presă ostilă la nivel de interjecţie. După fiecare propoziţie erau întrerupţi de un ziarist aflat în stare de diazepam turbo. Dacă această conferinţă de presă ar reflecta realitatea într-un fel sau altul, am avea o lume politică brăileană sub nivelul interlop, o lume meschină, jalnică în care fiecare îl urmăreşte pe fiecare când iese din casă, când se aşează la o terasă, cu cine vorbeşte, cât a vorbit, cine i-a strâns mână, câte telefoane a dat. În loc ca politicienii să se respecte, să se salute, să comunice, să ofere un exemplu de demnitate, avem o cu totul altă lume balcanică, minoră, o lume politică penibilă care te umple de ruşine şi mizerie. Una dintre întrebările la nivelul absurdului adresată lui Constantin Dumitriu a fost cea legată de faptul dacă este brăilean sau nu. A dat oarecum senzaţia că este pus în încurcătură. Eu am rămas stupefiat că a luat această întrebare în serios. Am citit Chira Chiralina, Vers l autre flamme, Moş Anghel, Codin, Ciulinii Bărăganului, Cum am devenit scriitor… am studiat opera lui Panait Istrati, şi acum după o viaţă întreagă nu-l mai citesc, nici nu mai vreau să aud de el, pentru că am aflat că e brăilean… Este absurd! Dacă s-ar fi născut în Galaţi l-aş fi citit încontinuu. Este cu totul şi cu totul absurd, dar un absurd de scleroză culturală. Într-o emisiune de-a mea l-am întrebat pe Dumitriu în direct, telefonic, ce a vrut să comunice această conferinţă de presă. Am fost de acord cu singura concluzie posibilă – nu există presă în Brăila dar şi politicienii sunt foarte puţini. |
